Tulburarea de Personalitate Narcisista

Tulburarea de personalitate narcisistă este caracterizată printr-o imagine de sine grandioasă și un sentiment de auto-valorizare pe masură, combinate cu lipsa de interes față de preocupările și sentimentele altora.

Nevoia de a fi admirat și lipsa empatiei debutează la începutul vârstei adulte și se manifestă în cinci sau mai multe dintre modalitățile următoare:

· Un sentiment exagerat al propriei importanțe;

· Fantezii de succes nelimitat, putere, geniu, frumusețe sau iubire ideală;

· Credința că este unic(ă) și special(ă) și trebuie să interacționeze doar cu alte persoane speciale sau instituții puternice și deosebite;

· Se așteaptă să fie admirat(ă) (pretinde admirația excesivă);

· Consideră că i se cuvine totul;

· În relațiile interpersonale îi exploatează pe ceilalți pentru a-și atinge scopurile;

· Lipst(ă) de empatie;

· Nu sesisează și nu recunoaște sentimentele și nevoile celor din jur;

· Este invidios(oasă) pe ceilalți și crede că și ceilalți îl invidiază;

· Adoptă o atitudine și un comportament arogant.

Elemente specifice tulburării de personalitate narcisică

Pacienții cu tulburare de personalitate narcisică cred că pot fi înțeleși sau se pot asocia doar cu alte persoane speciale sau cu statut înalt și au tendința de a atribui calități de “unic”, “perfect” sau “dotat” celor cu care au relații. Indivizii cu această tulburare cred că nevoile lor sunt speciale și dincolo de înțelegerea oamenilor obișnuiți. Stima de sine este crescută prin valoarea idealizată pe care o atribuie celor cu care se asociază. Insistă asupra faptului că au relații doar cu persoane de “vârf” (doctori, avocați, stiliști, profesori) sau că fac parte din “cele mai bune” instituții, dar pot nega apoi meritele celor care îi dezamagesc.

Auto-respectul este aproape invariabil foarte fragil. Sunt preocupaţi despre cât de bine se prezintă şi cât de favorabil sunt priviţi de ceilalţi, ceea ce frecvent ia forma nevoii constante de atenţie şi admiraţie. Se aşteaptă ca sosirea lor să fie primită cu mare fast şi sunt uimiţi dacă ceilalţi nu râvnesc la bunurile lor. Sentimentul că sunt îndreptăţiţi să primească favoruri este evident la aceşti indivizi, prin aşteptările nejustificate de a fi trataţi într-un mod deosebit de favorabil. Acest sentiment că li se cuvin favoruri, combinat cu lipsa de sensibilitate faţă de dorinţele şi nevoile celorlalţi, face ca aceşti indivizi să profite de ceilalţi, în mod voit sau inconştient.

Au tendinţa de a forma relaţii de prietenie sau iubire doar dacă cealaltă persoană pare potrivită să le susţină obiectivele sau să le crească, prin orice alte mijloace, stima de sine. Sunt adesea sfidători şi nerăbdători cu persoanele care vorbesc despre propriile lor probleme şi griji. Ei pot ignora impactul pe care îl au remarcile lor, dar dacă totuşi observă nevoile, dorinţele sau sentimentele celorlalţi, acestea sunt privite mai degrabă ca semne de slăbiciune sau vulnerabilitate. Adesea sunt invidioşi pe ceilalţi sau cred că sunt invidiaţi de aceştia.

Contestă cu înverşunare contribuţia celorlalţi, mai ales dacă aceştia au primit recunoaştere şi laude pentru realizările lor. Comporatamentul arogant şi dispreţuitor le este caracteristic; afişează frecvent o atitudine de snobism, dispreț, sau dominare.

Elemente asociate care susţin diagnosticul

Vulnerabilitatea respectului de sine îi face pe indivizii cu tulburare de personalitate naricsică să fie foarte sensibili la critici sau eşec. Deşi este posibil să nu arate acest lucru, critica îi poate obseda şi le poate lăsa un sentiment de umilinţă, degradare, distrugere şi vid interior. Pot contraataca prin dispreț, mânie sau sfidare. Astfel de experienţe conduc adeseori la retragere socială sau la o atitudine de umilinţă aparentă care poate masca şi proteja sentimentul de grandoare.

În mod tipic, relaţiile interpersonale şi viaţa lor socială sunt afectate din cauza problemelor derivate din nevoia de admiraţie şi dispreţul relativ faţă de sentimentele celorlalţi. Deşi ambiţia şi încrederea arogantă în sine pot conduce la realizări deosebite, performanţa poate fi afectată de intoleranţa la critică şi eşec. Uneori funcţionarea profesională poate fi foarte slabă, reflectând neasumarea riscurilor în situaţii competitive sau de alt tip în care este posibil să eşueze.

Sentimentul persistent de ruşine sau umilinţă şi auto-critică poate conduce la retragere socială, dispoziţie depresivă şi tulburare depresivă persistentă (distimie) sau la tulburare depresivă majoră. În schimb, perioadele prelungite caracterizate prin sentimente de grandoare se pot asocia cu dispoziţie hipomaniacală.

Recomandări

· Să îl\o aprobați atunci când este sincer(ă).

· Să respectați normele sociale și de politețe.

· Să fiți atenți la tentativele de manipulare.

· Să nu îl\o criticați în public.

· Să nu le vorbiți de reușitele voastre.

Nerecomandări

· Să faceți compromisuri, cedând presiunilor.

· Să nu vă apărați drepturile și realizările.

· Să vă așteptați la recunoștință indiferent cât de mult faceți pentru el\ea.